L. M., tanară romă din România

L. M. porneste lucrarea sa de la un studiu realizat de Institutul Elie Wiesel în mai 2015,  conform căruia 21% dintre respondenți văd rromii ca pe o amenințare pentru România, iar 40% ii considera ca fiind o problemă a statului roman. In plus, tot conform acestui sondaj, doar 18% dintre romani cunosc informatii despre genocidul romilor.
Nici populatia roma din Romania nu cunoaste informatii despre Genocidul Rromilor; Iar lipsa de conștientizare a momentelor decisive din propria istoria conduce, în viziunea lui L.M, la o stima de sine scazută a rromilor.
Prin urmare, amintirea acestei părți a istoriei contribuie la procesul de reconstructie identitara in cazul multora dintre tinerii rromi de astazi.
În ceea ce privește deportările din mai 1942, L. M., scrie că populația majoritară a salutat această deportare. Însă au existat unii politicieni și artiști care au au protestat, împotriva deportării cel mai proeminent dintre ei fiind, Regina Maria însă elita intelectuală a vremii era impregnată de opinii rasiste despre rromi.
Ca punct de plecare pentru antiziganismul românesc L.M. amintește abolirea sclaviei rromilor în mijlocul secolului al 19-lea, când sclavii au fost parțial eliberați de foștii stăpâni și o parte din eu s-au transformat în persoane fără adăpost – în ochii Ministerului de Interne: “boschetari apatrizi”. La începutul războiului, antiziganismul a devenit o problemă politică deschisă.
În perspectiva lui L.M. motivul principal al deportarii a fost intenția statului român, similară cu cea a celui german, cu care era aliat, de a efectua o “purificare etnică”. Au existat pretexte ale deportării, precum, precum cele de natură socială dar de fapt, adevăratul motiv a fost acela de purificare etnică.
 În ceea ce privește familia lui L. M. stăbunicii săi au fost fierari, si nu au vorbit  limba rromani, prin urmare, aceștia nu au fost afectați de deportări, deoarece primii cu care s-a început deportarea în Tranistria au fost rromii vorbitori de limbă rromani.  În schimb, străbunicii lui L.M. au fost martori ai adunării și deportarii rromilor spoitori din satul învecinat. Bunica lui L. M., născut în 1939, își amintește de aceste evenimente din timpul războiului.