Martoreși martori

Conform documentelor de arhivăcca. 12.500 deromi au supraviețuitdeportareaînTransnistria. Câtevasutedintreeimaitrăiescșiastăzi. Am reușitsăvorbim cu câțivadintreei.

Suntemconștiențicăamintirilerelatate de martoriaitimpuluisuntunizvoristoric, care trebuieprivit critic – ca de altfelșiîncazuldocumentelorșiactelorpăstrate de făptași. Martorii pot greși, pot încurca date șifapte – mai ales după 70 de ani – se poatesă fi refulatevenimentedeosebit deapăsătoare. Totușiîntâlnirea cu eiesteunică, atâtpentrutinericâtșipentru (noi) adulții. Eforturile de a documentaacesteamintirișiastfel a salvaunizvoristoricreprezintăuna din măsurilecelemaiimportante ale actualeimunciîndomeniulmemorialisticii, fiindcătimpulfuge! Proiectulnostrureprezintă o contribuțiemicăînacest context.

In România:

Banco Elisabeta, născută în 1927

Kesselpfickerin04Ea avea 14 ani, când România a intrat în război alături de Germania. Ea trăia cu familia ei și avea 8 frați. Părinții ei erau căldărari.
”Eram la Bug cu tatălmeu. Acoloeraușievrei.Toțimorțiierauaruncațiîntr-o groapăcomună.Au fostarși.Apoi a venitrândulnostru – al romilor – și tot timpul ne era foame.Dimineațacând ne trezeammuriserăîncă 10.Doar nu aveamnimic de mâncare. Era frig. Apoimorții au fosttrașiașa de gâtpe o grămadășiapoi li s-a datfocșilor.”

MihaiDuda, RâmnicuVâlcea, născutîn 1929
Gruppe 02
Avea 13 anicând a fostdeportatăîmpreună cu rudele.Învaralui 1942 au fostforțațisăplece.Când au ajuns la Bug dejaningea.Înainte de deportarea la Bug a trăit cu familiaeiîncorturi. Familia se ocupa cu vânzareaporcilor.MihaiDudaavea 10 frați.

“Decieu nu maiștiu cum a fost la început. De atunciîmi merge foarterău. Acolo am stat multînapă. De atuncisuntbolnavă.Șicâteodatăcândmăplimbașa, atunciîmi vine cevaînminte: e cevacași cum aș fi nebună… – așacaun flash.” Desprecondițiile de trai la loculdeportăriiea a spus: “Noi nu aveamnimic. Aveambolișipăduchi – de asteatoate.Că nu eraunicitoalete.” DespresituațiaalimentarăMihaiDuda a relatat: “Mi s-a datsămănânc carne de câine. Am mâncatdoar o bucatămicășiapoi am vomattotul.”

MihaiLenuța născutăîn 1938

Gruppe 01La vârsta de patruani a fostdeportatăîntr-un lagăr de la Bug.PentruMihaiLenuțarăzboiul a început cu deportarea.Eașifamiliaei au fostchemațișisomațisă-șiadunebagajele.

 


“De fapt nu amluatnimic cu noi. Mergeam la Bug.Șini s-a spus: ’Hei, acoloprimiți case. Putețirămâneacolo’, șicând am ajunsacolo, acolo nu era nimic.”

Mihai Ion născutîn 1937

Gruppe 03Familiasalucra cu tinicheași cu cupru.
Trăiaușieicanomaziîncorturi. El a fostdeportat la Bug al vârsta de 5 ani.

“Nu aveamvoiesăpunemnici un piciorafară din lagăr. De nevoie am tăiatcaisaucâini. Căcinoiaveamdoiși a cincea parte aanilor nu aveamnimic de mâncare. Nimicsăpunemîngură… La începutcelpuținmaiaveamcorturilenoastre… Apoi am fostnevoițisă ne săpămbordeieînpământși am fostindesațiacolo. Era frig… Acoloeramcompletizolați.Nu erauoameniînjur. Era uncâmp liber șilagărul. Și cine maiaveacumvacevabani – acela se furișapeascunsîn sate și a încercatsăfacărost de ceva de mâncare. Ne spuseseră: Dacăieșiafarăteîmpușcăm!”

Despresituația cu aprovizionarea la Bug Mihai Ion a relatat: “Nu era nimiccalumea de mâncareșidacă era, mâncarea era nesărată. Noi nu aveamvoiesămergemîn sate. Dacă ne prindeauîn sate încasambătaie.“ Întrebare:Chiarnimeni nu a încercatsă scape de acolo? “Nimeni nu ascăpat de acolo. Șidacăai fi scăpatar fi trebuitsăarățiun document. Decinimeni nu a fugit. Nimeni a reușitsăevadeze.“ La întrebareace au făcut cu morții, undeerauîngropați, a răspuns: “Dacă se găsea un țigangrasprintremorți, ăla era mâncat.”

HristacheToma, născutîn 1928

Zeitzeuge: Hristache TomaPărințiiluierauașa-ziși Corturari Țiganiinomazi,deciromi care mergeau din sat în sat șitrăiauîncorturi. Lucrau cu tinicheasautablă, făceau de exemplu conserve. HristacheToma a fostdeportat la 14 aniîmpreună cu familiasaînTransnistria.

 

Convoiul a mers7 lunipână a ajuns la Bug. Înacesttimpconvoiul a fostprinsși de viscole.Mureau 200-300 de romipezi.Îninterviu a relatatdesprecondițiileinumane de traiînTransnistria.Fuseserănevoițisăpredea tot ceavuseseră. Trăiauînbordeiesăpateînpământși au fostforțațisălucrezegreuînagricultură. Aprovizionarea era minimală.Pedrumulsprepatrienimeni nu aavutgrijă de ei, așacămulțidintreei nu au reușitsăajungăacasă, murind de foame.